Cateva intrebari si comentarii asupra pozitiei domnului Alexandru Tanase expusa la conferinta de presa de ieri

Stimate domnule Tanase, sunt de acord cu dumneavoastra ca nu a fost cea mai reusita metoda de a protesta.  La termenii folositi de dumneavoastra o sa ma opresc la sfarsit insa acum as vrea sa iau articolul acesta de la capat:

1. “Nu regret înregistrarea, deoarece este o decizie perfect legală, bazată pe art. 16 din Constituţie, egalitatea cetăţeanului în faţa legii şi a autorităţilor publice, şi art. 31, care garantează libertatea conştiinţei” – daca e sa fiti sincer in fata inaintasilor dumneavoastra parinti, bunici iar pe de alta parte asupra in fata copiilor si mai tarziu a nepotilor dumneavoastra chiar credeti ca a fost un gest moral? Nu o sa va doara inima cand in Chisinau vor aparea moschei si minarete? Cand pe la casele copiilor si nepotilor dumneavoastra o sa mearga misionari islamici cu propaganda coranului? Oare doriti sa spuneti ca stefan nu a fost destul de tolerant? sau ca Brancoveanu a murit degeaba pentru tara aceasta nevrand sa se converteasca la islam?

2. Reactia intarziata a mitropoliei ortodoxe intr-adevar a fost una neavenita anume in campania electorala dar de ce considerati “efortul de a asigura drepturile şi libertăţile cetăţeneşti la libertatea religiei” este o calitate pozitiva cand aceste eforturi sunt indreptate impotriva majoritatii populatiei care este, se stie bine, orotodoxa?

3. “Aşa procedează o persoană curajoasă, care ştie să promoveze decizii importate, chiar dacă sunt nepopulare” (nu vreau sa ma refer acum la destinatarul acestei fraze) dar curajul de a lua decizii trebuie indreptata impotriva poporului (sa fie “nepopulare”) sau in acord cu aspiratiile poporului care nu doresc din cauza unei infimitati de musulani sa fie deranjati de rugaciunile unei religii straine neamului nostru?

4. “Eu nu văd nicio diferenţă dintre un extremist care a omorât în Norvegia zeci de oameni şi cei care îmi ameninţă familia, care au incendiat redacţia ziarului TIMPUL, au distrus Menora evreească şi multe alte acţiuni.” – la fel pot sa afirm si eu ca nu vad diferenta dintre dumneavoastra si pederastii din Europa si pedofilii care fura si violeaza copii.

5. Desi ati punctat bine la capitolul premierului Filat, dumneavoastra avand functia de judecator, anterior avocat si jurist nu ati adus nici un oagument cat de cat intemeiat in sprijinul legaturii dintre Valuta si Filat decat cel moral de care nu ati tinut cont atunci cand ati inregistrat cultul islamic.

6. Si expresiile conform carora protestatarii sunt “fanatici religiosi”, “grupuri extremiste”, ca facand parte din “cercurile fundamentasliste” nu va aduc nici un plus la imagine din contra va vor aduce o notorietate de tradator.

Mi-as dori sa va clarificati pozitia fata de credinta ortodoxa, fata de biserica si fata de credinciosii ortodocsi care sunt majoritari in Republica Moldova de altfel riscati sa cadeti in dizgratia intregii tari asa cum nu departe de aceasta este si domnul Filat (vanzatorul Moldovei).

Smirnov și Kaminskii într-o nouă piesă în cadrul teatrului diplomatic rus

Astăzi prin intermediul mai multor publicații electronice a fost răspândită știrea că ”Moscova i-ar fi propus lui Igor Smirnov să renunţe la conducerea Transnistriei” (se are în vedere autoproclamata republica moldovenească nistreană). Această propunere i-ar fi fost făcută acestui bandit în schimbul asigurării securitatății lui şi familiei sale dacă renunţă să participe la alegerile pentru conducerea acestei entități statale artificiale.

Publicația rusă Komersant care a enunțat pentru prima dată informație mai afirmă că Smirnov nu mai mizează pe sprijinul liderilor de la Kremlin și că în locul lui la postul de șef al ”Transnistriei” îl vor sprijini pe un alt personaj politic. Este vorba de Anatolie Kaminskii pe care de multe ori l-a susținut și partidul „Edinaia Rosia”.

Dacă e să luăm în ordine evoluția cronologică a relațiilor între Republica Moldova și Federația Rusă (ultimii 20 de ani) putem observa foarte ușor că ultima nu s-a grăbit niciodată să recunoască și să confirme în vreun fel integritatea, suveranitatea și independența statului nostru. Mai mult, în ultima lună relațiile diplomatice între cele două state s-au înrăutățit semnificativ și asta ca urmare a declarațiilor unor oficialități ruse.

Să le luăm pe rând:

Duminică, pe 5 iunie 2011, exact în ziua primului tur al alegerilor locale generale, șeful diplomației ruse, Serghei Lavrov dă un interviu postului de radio ”Eho Moskvî” prin care afirma că nici Republica Moldova și nici ”republica moldovenească nistreană” nu au fost recunoscute ca state integre, deci suverane și independente. În același timp Lavrov face paralela cu situația între Palestina și Irsael și în același timp face niște afirmații iresponsabile în privința statutului autonomiei găgăuze. Afirmațiile ministrului de externe a Federației Ruse nu au fost luate în seamă de oficialitățile moldovenești.

A urmat în ziua de marți, 7 iunie 2011, comunicatul oficial al Ministerului de Externe al Federației Ruse în care se pune la îndoială corectitudinea alegerilor și a rezultatelor acestora. La această imixtitudine în afacerile interne ale Republicii Moldova, Ministerul moldovean de Externe iese și acesta cu un comunicat, de altfel foarte prost alcătuit.

La sfârșitul săptămânii, vineri 9 iunie 2011, în cadrul unei recepții organizate la ambasada Federației Ruse din Chișinău Valri Kuzmin, ambasadorul rus, i-a oferit cuvântul lui Vladimir Iastrebciak, prezentându-l oficial drept șef al diplomației autoproclamatei republici nistrene. Și în acest caz Ministerul nostru de Externe neluând în seamă opinia publică deranjată se aceste declarații șovine ale unor oficialități rusești nu a luat nici o atitudine oficială.

Revenind la articolul de ieri din ”Komersant” însăși faptul că liderii de la Kremlin îi acordă protecție acestui bandit însemană că Federația Rusă recunoaște indirect statutul ”republicii moldovenești-nistrene”. Și ca o confirmare a acestei afirmații este și susținerea acordată lui Anatolie Kaminskii în funcția de șef al acestui stat fantomă.

Deci, în concluzie, vedem că provocările la adresa Republicii Moldova continuă sub diverse forme și prin dieverse metode. Motivul real al acestor provocări nu ne este cunoscut oficial deși speculații se pot face cu duiumul. Să nu fie chiar acesta obiectivul principal – tensionarea la maxim a relațiilor interne în Moldova, care, nu dă Doamne, să ducă la vreo confruntare armată.

Spectacolul conntinuă…

Opacitatea formațiunii politice – factorul determinant în pierderea propriului electorat

În pragul celei mai importante zile a verii, din punct de vedere electoral, formațiunile politice moldovenești au ramas le fel de de obscure cum au fost și până acum. Se vorbește foarte mult de dialog și de înțelegere dar în realitate se practică monologul demoagogic care face doar deliciul presei afiliate politic. Pentru toți ceilalți cetățeni acest teatru de prost gust este dovada incompetenței autorităților politice.

Faptul că politicienii nu sunt capabili decât de o vorbăraie incontinuă este demonstrată chiar de rezultatele guvernării și nivelul de trai al oamenilor. Corupția în instanțele superioare ale statului este tot un factor determinant în opțiunea de vot al cetățenilor. Aceștia pot să voteze contra celor care le-au acordat încrederea și nu s-au prezentat la înălțime pe parcursul mandatului sau pot să aleagă, în general să lipsească de la alegeri ca semn al protestului față de întreg sistemul politic.

Protestul față de întreg sistemul politic moldovenesc a fost exprimat și în 2009 când tinerii au ieșit să demonstreze împortiva unui regim care a devenit complet opac față de aspirațiile poporului. În cazul Republicii Moldova influiențele externe determină și natura regimului. În general aceste influiențe nu țin de aspirațiile populare ci de cele de interes geostrategic. Este clar că interesul cel mai mare, de secole, îl are în această zonă Rusia (Imperiul Rus, URSS sau Federația Rusă în diferite perioade istorice).

De un real interes se bucură Republica Moldova și din partea Uniunii Europene care dorește cel puțin ca în această parte a lumii să fie stabilitate din cauză că anume aici se situează frontiera de est a acestei entități politice, sociale și economice. Stabilitatea pentru Republica Moldova este un garant pentru Uniunea Europeană că cetățenii acestui stat nu vor constitui o problemă demografică și economică mentru statele membre UE. Paralel cu aceasta și NATO își are interesul în această zonă pentru a nu deveni o breșă în sistemul de siguranță al țărilor membre al acestui bloc politico-militar.

Deși în unele medii se spune că Republica Moldova nu reprezintă o prioritate orice schimbare a climatului politic în această parte a lumii poate constitui un risc pentru fiecare din marile puteri care și-au manifestat în vreun fel interesele în regiune. De cele mai multe ori interesul se concretizează în sprijinul financiar acordat autorităților în schimbul unor rapoarte de monitorizare a reformelor ce urmează a fi aplicate. Problema constă într-aceea că aceste rapoarte prezintă situația din țară într-un mod eronat iar fondurile acordate de organismele financiare internaționale de cele mai multe ori nu ajung la destinație. De aici și lipsa de transparență din mediul politic al țării.

Aflându-se într-o situație deplorabilă din punct de vedere financiar și observând opacitatea autorităților la problemele cetățenilor, electoratul acordă votul de blam tuturor celor pe care-i consideră responsabili de această stare de fapt.

Votul tău contează!

În timp ce toată atenția opiniei publice este atrasă asupra jocurilor diplomatice dintre Republica Moldova și Federația Rusă problemele reale ale moldovenilor sunt evitate într-un mod foarte și foarte viclean. Politicienii își dau foarte bine seama că joacă un teatru de prost gust în loc de a se apuca și a rezolva problemele care necesită implicarea lor. Avem de-afaceri cu o devalorizare a noținii de politică.

Aproape toți funcționarii politici sunt antrenați la modul direct sau indirect în campania electorală iar presa duduie de știri ”șocante” în legătură cu acest eveniment. Așa zisul ”scandal diplomatic” nu vine decât să complice și mai tare lucrurile și așa încurcate.

În toată această furtună politico-mediatică actorii politici parcă ar îmbrăca niște ochelari pentru cai – nu observă nici în dreapta și nici în stânga ce se întâmplă. În același timp în Marea Britanie s-a desfășurat campania electorală pentru 279 de localități. În loc să preia experiența acestui stat cu o bogată experiență democratică și să o valorifice ai noștri experti politici continuă să-și dea cu parerea.

Ce folos că au trecut și alegerile astea, miza este într-adevăr mare, dar pe cine dintre funcționarii noștri îi mai interesează să lucreze cu oamenii în periada dintre aceste aceste campanii. După faptă și răsplată, după lucru și rezultat.

Votul tău contează atunci când îți aduce vreun folos, atunci când votezi odată, a doua oară, încă odată și încă odată și nu vezi nici o schimbare în atitudinea autorităților mulți dintre cetățeni pur și simplu se decepționează în general de tot procesul politic.

Să vedem dacă liderii noștri politici au învățat lecția!

Situația criminogenă și influențele geopolitice

Se vorbește că Republica Moldova se află la confluența intereselor geostrategice a câtorva supraputeri în această regiune. Republica Moldova se află ca o zonă tampon între România și Ucraina, respectiv între Occidentul democrat și Orientul postsovietic. Statele Unite ne-au onorat și ne onoreză cu oaspeți de prim rang, la fel fac și reprezentanții Kremlinului.

Acum în perioada electorală își face preponderent simțită influența externă asupra vieții politice din țară. Numai că este posibil ca originea acestor influențe să fie prost înțelese de mass-media națională și anumite cercuri analitice care-și expun părerile în mod public.

În ultimul timp de toate relele inclusiv atentatele din Republică a fost acuzată Federația Rusă. Se înțelege că influența acestei supraputeri în regiune este evidentă, însă nu este cu totul clar motivul pentru care aceasta ar înfăptui astfel de acțiuni în contextul în care opinia publică, în mod sigur va arăta cu degetul înspre est. Au nevoie liderii de la Kremlin de o astfel de înrăutățire a relațiilor cu Republica Moldova? Eu cred că nu.

Ultimele declarații ale șefului diplomației ruse trădează o nervozitate care nu este compatibilă cu funcția de pe care o ocupă. Aceste declarații nu folosesc nici Partidului Comunist, promotor al statalismului, care anume din această cauză ar putea rămâne fără o bună parte din electorat.

Se știe că tot în această perioadă sunt duse tratative între Germania și Federația Rusă în privința statutului Transnistriei. Se vorbește de un plan de federalizare a Republicii Moldova. Ce nu le convine în această situație liderilor de la Kremlin?! Să nu fie oare activizarea influenței Statelor Unite în această regiune?! Urmează să vedem… cine va câștiga alegerile, care va fi situația criminogenă și cine va pierde sau va câștiga din tot acest balamuc.

Ale cui interese apără Ministerul Afacerilor Externe?

Astăzi pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene a fost postat un Comentariu privind reacția MAE al Federației Ruse din 08.06.2011 la rezultatele preliminare ale alegerilor locale din 5 iunie din Republica Moldova. În acest comunicat printer altele se menționează că ”este regretabil faptul că acest comentariu se bazează doar pe unele informaţii eronate şi publicaţii tendenţioase din presă, care nu reflectă situaţia reală şi nu reprezintă poziţia oficială a Comisiei Electorale Centrale”.

Acest comentariu vine în contextual în care în data de 5 iunie Serghei Lavrov, ministrul afacerilor externe al Federației Ruse, acordă un interviu postului de radio Echo Moskvî în care pune la îndoială independența și suveranitatea Republicii Moldova, deci exact în ziua în care în țară se desfășurau alegerile generale locale. Acesta a accentuat ideea că nicio structură internaţională nu susţine independenţa Transnistriei, după cum nici ideea R. Moldova ca stat unitar.

În același interviu Lavrov își dă cu părerea și despre autonimia acordată minorității găgăuze în raioanele din sudul Moldovei. Făcând o paralelă cu aceasta ministrul de externe al Federației Ruse face aluzia că Transnistriei nu i-ar conveni un astfel de statut.

De la sine ințeles că Kremlinul a ales acest moment pentru a-și expune comentariile vis-a-vis de sitauția internă a țării anume pentru a influența mersul alegerilor. Mesajul este clar: Federația Rusă este interesată ca Republica Moldova să rămână încă mult timp dependentă de fosta metropolă sovietică. În acest context reacția Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene trădeză o vădită lipsă de demintate națională. În loc să înmîneze o notă de protest ambasadorului Valerii Kuzmin față de aceste delarații iresponsabile Iurie Leancă și minsterul pe care-l conduce se limitează doar la niște comentarii seci.

Este oare mesajul lui Lavrov în acord cu poziția Angelei Merkel în privința statutului Republicii Moldova? Urmează să vedem. Cert este că insituția care se ocupă cu promovarea mesajului țării în strănătate și apărarea intereselor republicii în exterior nu-și exercită funcțiile conform așteptărilor. Unde este domnu prim-ministru Filat să facă o inspecție și prin acest minister de trădători?!

Opțiunea de vot „împotriva tuturor” –varianta câștigătoare în dezlegarea misterului pasivitații electoratului

Deși numărul celor cafre au ieșit la vot a fost din punct de vedere legal unul satisfăcător, unii concurenți politici nu au fost mulțumiți de prezența cetățenilor la alegerile din 5 iunie. Nu este nimic straniu în afirmațiile acestora dacă ne amintim că în jur de 40% din cetățenii Republicii Moldova nu au onorat secțiile de circumscripție pentru a-și exercita dreptul garantat prin constituție. În singura zi din intervalul de 4 ani când aceștia real au deținut puterea cetățenii nu au dorit să se simtă stîpâni la ei în casă.

Răspunsul este în același timp simplu dar și complicat dacă vom desfășura cauzele în detaliile constitutive.

De la bun început  trebuie de menționat că populația s-a decepționat de modul în care puterea guvernează țara, a fost decepționată și acum doi ani când i-a dat votul de încredere Alianței care urma să întreprindă până acum pași concreți spre reformarea instituțiilor de stat infectate de corupție. Transformările mult așteptate nu s-au produs. Poate în acte și documente sunt menționate unele rezultate ale reformelor dar până la oamenii simpli acestea nu au ajuns.

Mulți dintre cei care nu au venit la alegeri pur și simplu nu vor să voteze pe nimeni, sau mai bine spus vor să voteze împotriva tuturor. În buletinele de vot această opțiune, însă, nu este plasată. Actualii demnitari de stat și funcționari de rang înalt din cauza orgoliului imens pe care-l posedă nu acordă importanță acestui moment destul de important al decriptarii situațieie legate de neparticiparea la alegeri.

În cazul în care ar fi fost prezentă opțiunea votării împotriva tuturor stimabilii noștri demnitari ar fi tras alte concluzii ca urmare a calității actului propriu de guventare. Problema este că liderii noștri politici nu vor să recunoscă, nici în ruptul capului, că poartă o mare parte de vină pentru situația deplorabilă din țară. Aceasta este marea problemă cu care se confruntă țară. Este o lipsă de încredere față de funcționarii corupți care vor în aceeași componență să revină din nou la putere. Este ceva normal că electorii nu mai vor să voteze pe acei care nu le-au adus oamenilor vreun rezultat pozitiv palpabil în perioada cât au fost la conducere.

Soluția prealabilă pentru rezolvarea problemelor în Republica Moldova este doar una – schimbarea percepției actualilor lideri politici prin acordarea acestora unui vot de blam – votul „împotriva tuturor” și revenirea politicenilor la realitățile cotidiene ale oamenilor de rând a acestei țări.

Unde este cealaltă jumătate de electorat?

Conform datelor preliminare privind participarea la vot în ziua de 5 iunie 2011 în Chișinău s-au prezentat la vot 348 957 locuitori din cei 611 027 înscriși pe lista de bază, adică, 56,57%. În celelalte regiuni ale Republcii, în general, numărul celor care s-au prezentat la urnele de vot nu a depășit 60%, doar în trei circumscripții electorale s-au prezentat mai mulți cetățeni cu drept de vot (Basarabeasca – 65,50%, Dondușeni – 64,70% și Ocnița – 61,67%). Deși putem să spunem că rezultatele prezenței la vot sunt satisfăcătoare dacă e să luăm datele preliminare privind rezultatlele votului concluzia este că s-ar fi putut și mai bine pentru AIE.

În această campanie s-a văzut ca niciodată cât efort depun membrii și simpatizanții Partidului Comunist pentru a se organiza și a-și atrage noi susținători. Marșurile din capitala Republicii Moldova sunt un exemplu practic în acest sens. Plus la aceasta, formaținuea comunistă spre deosebire ce celelalte partide politice are un spectru propagandistic foarte larg. Mă refer la cele 90% din zialele din țară care critică actuala guvernare și un pic mai puțin dar tot așa de fervent promovează ideile opoziției comuniste.

O altă situație penibilă care se resimte negativ în societate este lipsa culturii politice. Noțiuni gelerale de istorie și literatură română lipsește nu numai populației țării ci și a reprezentanților principalelor partide politice. Ce să mai vorbim de ideologiile partidelor sau de geopolitica regiunii în care trăim?! Majoritatea formațiunilor politice se conduc după oportunitățile de moment  și nu după strategii gândite din timp (pe termen scurt măcar, nici vorbă de strategii de lungă durată). În acest fel și cetățenii dacă nu au modele politice de urmat se orientează spre alte domenii sociale sau chiar emigreză.

Pe parcursul celor două decenii de activitate, exceptând prima legislatură, în Parlamentul Republicii Moldova nu s-au mai regăsit personalități marcante ale cuturii și lideri ale diferitor domenii sociale si educationale ci doar din cel economic. Iata de ce acum puțini tineri se mai avântă spre o carieră politică dintr-o chemare a inimi ci doar din interese. În general aceștia evită politicul în favoarea sectorului neguvernamental și al celui economic.

Cele 40% din electorat care nu s-a prezentat la scrutinul de vot se regăsesc printre acei decepționați de politică și cu mult mai puțini dintre cei care încă sunt încă indeciși. Acei 40% nu s-au regăsit în programele politice ( și nu electorale) pe care ar fi trebuit să pună accent partidele și care, din păcate, lipsesc aproape cu desăvârșire. Acele 40% reprezintă electoratul anticomulnist care nu a fost și nici nu este luat în seamă de politicienii care se complac să activeze în propriile stihii iraționale departe de realitățile dure ale țării.

Cei 40% dintre cetățenii Repubicii Moldova pot deveni, în cazul în care sunt pierdute alegerile generale locale, victimele mistificărilor în domeniul cultural și educațional ale comuniștilor. Aceștia vor ajunge să-și trădeze idealurile democratice prin votul acordat celor care în trecut au fost torționarii bunicilor și a străbunicilor noștri. Politica nu se face prin birouri și prin săli de ședințe ci alături de ei cei 40% dintr locuitorii acestei țări care așteaptă o schimbare.

Care este prețul demintății la clasa noastră politică?

Recent în presă s-a strecurat știrea că pentru fiecare vot unlele partied sunt gata să acorde câte 100 de lei. Informația că voturile se cumpără nu este nici de azi și nici de ieri. Mi interesant mi se pare prețul la care unii cetățeni sunt gata să-și vândă demnitatea și onarea. Pentru aceștia nu mai contează cine și prin ce metode va ajunge la putere și ce e mai rău – nu contează nici propria liberate pe care o vând pe bani mărunți pentru ca în următorii ani să rămână tot așa de săraci și bătuți de soartă.

E un semnal de alarmă la care prea puțini s-au încumetat să atragă atenția. E un semnal că puterea riscă să ajungă pe mâini greșite și la un moment dat am putea să ne pomenim robi unui sistem inuman la care noi înșine am contribuit primid ca mită această sumă derizorie de 100 de lei.

S-a vorbit că acesta nu este un fenomen așa de răspândit în țară pentru a i se da o așa mare importanță. La un moment dat s-a pus problema  de a supraveghea și chir a controla pe cei care vor să-și exprime votul. Nu ne mișcăm oare într-o direcție greșită cu astfel de metode de abordare a problemei ivite?! Nu aș vrea să cred că o să devenim o laternativă a unui lagăr ideologic de tip nou în care valorile să fie substituite exclusiv bunurilor materiale. Cortina de fier ar putea ajunge un simplu manej pentru copii în acepțiunea celor ce vor să vină.

100 de lei la rata de schimb  de astăzi a Băncii Naționale ar însemna cam $8-9. Simplu fapt al acestui calcul îmi amintește de un studiu al unei asociații americane care a socotit cât i-a costat pe finanțatorii întregii campanii prezidențiale mandatul câștigat a lui Obama la cârma SUA. Acești cercetători au ajuns la concluzia că pentru fiecare alegător în medie s-a cheltuit câte $3 și aceasta nu prin mită electorală ci din publicarea informațiilor ce țin de programele politice pe urmatorii 4 ani. Revenind în Moldova putem doar să ghicim cât bănărit a fost aruncat în aerdoar pe panourile publictare și banerele care sunt afișate la toate colțurile de stradă. Unii analiști spun că suma reală a acestor cheltuieli ar fi de 4-5 ori mai mare decât cea declarată oficial, dar cine se mai gândește la nevoiașii din țară, la orfani sau la bătrâni?!

Cele 70, 80 sau chiar 100 de miloane de lei cheltuiți aiurea pe campania electorală numai în Chișinău ar fi adus un zâmbet pe față bătrânilor care au muncit toată viața pentru noi, ar fi fost un început de cale pentru copiii orfani din centrele de plasament, ar fi fost buni pentru câte un apartament tinerilor…

Ne întrebăm de unde apar acești bani? Dar unde dispar fomdurile de la Banca Modială, Fondul Monetar Internațional  sau alte organisme financiare externe?! Prin presă numai vezi că e motiv de bucurie – Moldova a mai primit o tranșă de cateva milioane.

Nu ne vindem noi țara fără să știm oare?!

Lecția dură a acestei campanii: între bune și rele

Iată că și această campanie electorală se apropie de sfârșit cu părțile ei rele și nu în ultimul rând cu părțile ei bune. Cum se zice din bătrâni tot răul e spre bine – toate evenimentele petrecute în această perioadă de timp ne-au arătat adevărata față a politicienilor moldoveni și ce fel de fel de „politică” practică aceștia.

În acest sfârșit de săptămână cred că și-au dat seama toți – și cei care sunt la conducere și cei care sunt conduși – din ce cauză cetățenii acestei țări s-au decepționat de viața politică în general. Pe lângă faptul că acest teatru electoral a fost jucat foarte urât nici una din formațiunile politice nu a convins electorii de bunele intenții pe care le au.

În pofida faptului că a stat doi ani în opoziție formațiunea comunistă nu s-a prezentat cu nimic mai bine decât în anii precedenți. Din contra, tipajul unui partid care nu poate face mai mult decât să acuze pe oponenții politici s-a păstrat și în această campanie. Partidul Comunist nici într-acest an nu s-a îmbogățit cu oameni inteligenți capabili să ducă un dialog civilizat în interiorul societății cât și cu vecinii noștri din Europa. Pe aceași notă pesimistă se înscrie și blocajul politic autorii căruia sunt membrii acestei formațiuni în Legislativul Republicii Moldova. Pentru binele țări deputații comuniști, în ultimii doi ani, nu au făcut nimic în afară de a bate cu picioarele în podea și a înjura ca la ușa cortului.

Pe de altă parte a baricadei, dacă putem spune așa, Partidul Liberal Democrat în dorința de ași acumula cât mai multe puncte în contextul viitoarelor alegeri parlamentare s-a avântat într-o campanie de formare  de imagine mult prea agresivă. Acest fapt a catalizat nemulțumirea colegilor de Alianță care nu au mai putut mima înțelegerea și unitatea și așa șubredă pentru a putea atrage electoratul indecis. În afară de aceasta, la capitolul promisiuni formațiunea condusă de Vlad Filat a întrecut toate celelalte partide politice. Din această cauză aceștia au fost acuzați, uneori pe bună dreptate, de populism și demoagogie.

Nu în ultimul rând viața politică din țară s-a asociat și cu celealte două formațiuni parlamentare: Partidul Democrat și Partidul Liberal. Din cauza blocajului cauzat de reavoința comuniștilor și populismul liberal-democraților cele două formațiuni au fost marginalizate continuu. Astfel a apărut și ideea unei alianțe, destul de previzibile, între formațiunile ce dețin majoritatea în Parlamentul Republicii Moldova, respectiv PCRM și PLDM.

Toate cele expuse mai sus asociate cu rezultatul nul al celor doi ani de guvernare a făcut ca viitorul Republicii Moldva să fie văzut în culori sumbre de cetățenii Republicii așa cum ne-o arată de exemplu ultimele sondaje sociologice. Concluzia este una: după aceste alegeri populația va acorda votul de încredere doar aceluia care se va prezenta cu rezultate recunoscute de toți cetățenii țării. Lumaea a ofisit de vorbe, lumea vrea rezultate.